MADR : Analiza socio-economică a spaţiului rural românesc

analiza spatiu ruralMinisterul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a publicat in 2014 o analiză socio-economică a spaţiului rural românesc. Analiza realizată scoate in evidentă o serie de problemele existente in zonele rurale din România.
Dintre aceste cele mai importante sunt:

1. Insuficienta valorificare a potentialului economic al spatiului rural.
Zonele rurale din România au un potenţial de dezvoltare important, in primul rand datorită mărimii acestora. Cu o suprafaţă totală de 238.391 km2 România se situează pe locul 7 în UE27 (6,0% din suprafaţă). In 2012, spaţiul rural avea o suprafață de 207 522 km2 (87,1%), iar pe acest teritoriu locuia 45,0% din populația României. Dacă in schimb ne gandim la faptul că România contribuie cu doar 1% la realizarea PIB-ului European, ca agricultura are o pondere de aproximativ 5,6% in PIB-ul României si la faptul că dintre IMM-urile active cu profil non-agricol la nivel național numai 18,1% îşi desfăşurau activitatea în mediul rural intelegem cat de putin este valorificat potentialul economic al spatiului rural.
Productivitatea muncii în agricultură, silvicultură şi pescuit a fost de 2464 Euro/persoană ocupată, fiind de aproape 5 ori mai mică decât media naţională (12.527 Euro/persoană ocupată).
In materie de productivitate a sectorului agricol, chiar şi în anii agricoli favorabili, nivelul productivității se situează sub 50% din media UE‐27,situaţie inacceptabilă şi care arată potenţialul economic nevalorificat al agriculturii şi zonelor rurale româneşti.
Dimensiunea medie a unei ferme în UE‐27 este de 14,3 ha, iar în România de 3,45 ha (de peste 4 ori mai mică), fapt ce influențează negativ punerea în valoare a resurselor agricole și rurale disponibile, cu efecte nefavorabile asupra economiei rurale şi asupra veniturilor agricultorilor.

2. Performante modeste ale micro-întreprinderilor si firmelor mici din zonele rurale.
In primul rand numărul afacerilor mici operationale la tara este extrem de mic. Densitatea IMM-urilor la 1000 de locuitori in zonele rurale este de 9,64 IMM – uri la 1000 de locuitori, ceea ce este cu mult sub media de la nivel naţional, care este de 23,66 IMM – uri la 1000 de locuitori.
IMM-urile din zonele rurale au o capacitatea redusă de a răspunde necesităţii de a furniza locuri de muncă pentru populaţia din spaţiul rural. De exemplu in agricultură, unde numărul persoanelor ocupate ar trebuie să inregistreze o crestere ca urmare a unei cresteri a productiilor realizate numărul persoanelor ocupate a scăzut in ultimii ani cu 2,6%.

3. Accesul la finanțare a firmelor din mediul rural este problematic.
Din punct de vedere al teritorialității, serviciile financiare sunt, în general, mai puțin accesibile întreprinderilor din mediul rural și sectorului agricol, cu costuri de creditare ridicate (dobânzi, taxe și comisioane pentru diversele servicii prestate de bănci). In accesarea unor credite cea mai mare problemă pentru firmele de la tara o reprezintă garantiile, căci proprietătile din mediul rural sunt luate in garantie la valori extrem de mici.

4. Serviciile sociale de bază nu răspund nevoilor populaţiei rurale.
Infrastructura socială (creşele, căminele de bătrâni) este insuficient dezvoltată, pentru a răspunde în mod adecvat solicitărilor. Astfel, în anul 2011 centrele pentru asistarea adulților înregistrau 524 de unități, din care 27% erau cămine pentru persoane vârstnice în stare de funcţionare în condițiile în care numărul persoanelor vârstnice din rural este în creștere. O situație similară se remarcă și în cazul creşelor, unde la nivel național existau 295 unităţi în condiţiile în care copiii cu vârste cuprinse între 0 şi 4 ani erau în număr de 1054946 (în 2012), dintre care 45,5% înregistraţi în mediul rural.
De asemenea infrastructura educaţională, sanitară şi culturală nu are capacitatea de a susţine un nivel de viaţă decent.
Invăţământul preşcolar înregistrează un deficit major la nivel de infrastructură, procentul grădiniţelor din mediul rural ocupând numai 7,44% , din numărul înregistrat la nivel naţional în anul şcolar 2012-2013.

5. Posibilitatile de educatie si formare profesională sunt in continuare scăzute.
Nivelul de educaţie al populaţiei rurale s-a îmbunătăţit, dar într-un ritm lent. Din păcate previziunile pentru perioada următoare nu sunt foarte optimiste deoarece:
– numărul liceelor agricole a înregistrat în ultimul deceniu o tendință descendentă, concomitent cu scăderea numărului absolvenţilor (de la 2511 în 2005 la 2328 în 2011);
– atractivitatea scăzută a sectorului agricol, precum și scăderea numărului de absolvenți ai școlilor cu profil agricol sunt factori care au contribuit la scăderea nivelului de instruire a managerilor exploataţiilor agricole;
– formarea continuă se află într-un stadiu incipient de manifestare, fapt ce poziţionează Romania pe un loc inferior în UE27 (1,3% din populația rurală, în anul 2010 şi 1,6% în anul 2011 faţa de UE27 – 9,1% în 2010 şi 8,9% în 2011).

6. Fenomenul de urbanizare a populației active continua.
Dezvoltarea economică a sectorului secundar și terțiar a atras în ultimul deceniu populația activă rurală către zonele urbane, în anul 2012 populația activă din mediul urban fiind cu 11,7% mai mare decât cea din mediul rural (44,6%).
Urbanizarea populației active este generată si de numărul scăzut de oportunitati de ocupare in mediul rural. La nivel naţional, în 2012, rata ocupării, ca expresie a gradului de concentrare a populaţiei ocupate în vârstă de 15-64 ani, era de 59,5%. In spaţiul rural, se înregistrează o scădere a ratei de ocupare la principala grupă de vârstă, 15-64 ani (61,6% în 2005 comparativ cu 60,7% în 2012 ).
Existenta unui de număr scăzut de oportunitati de ocupare in mediul rural pare să fie contrazisă de rata șomajului în mediu rural, care este de 5,1% comparativ cu 8,6% în urban, dar in realitate in Romania acest indicator maschează un șomaj ascuns (persoanele care trăiesc la limita subzistentei, muncind in gospodaria proprie, si care nu se inregistrează ca si someri sau persoane aflate in căutarea unui loc de muncă).

7. Calitatea scăzuta a vietii in zonele rurale.
– În 2011, 40,3 % din populație era expusă riscului de sărăcie și excluziune socială, fiind cu 16,1 pp mai mare decât în UE-27. Ponderea persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială din mediul rural este de 54,2%.
– În zonele rurale, veniturile sunt relativ scăzute, comparativ cu zonele urbane (la nivelul anului 2011 – 503 euro/gospodărie în rural față de 621 euro/gospodărie în urban). Totodată ponderea veniturilor (atât în numerar, cât şi în natură) din agricultură reprezintă 42% din venitul total brut /gospodărie în zona rurală, în timp ce salariile se situează în prezent în jurul procentului de 26%.
– Zonele rurale din RO sunt afectate de lipsa sau deficienţa infrastructurii, ceea ce are un impact negativ asupra dezvoltării economice şi a calităţii vieţii.
Deşi lungimea reţelelor de distribuţie a apei şi de canalizare a crescut, accesul la acestea rămâne redus (numai 13,6% dintre localitățile rurale erau conectate la reţeaua de alimentare cu apă potabilă la nivelul anului 2012).
– Serviciile de bază nu răspund nevoilor populaţiei rurale, iar deficitul condiţiilor pentru dezvoltarea spaţiului rural din perspectivă socială se va reflecta în dezvoltarea economică a zonelor rurale din România.
– Furnizarea şi accesul la serviciile medicale reprezintă o problemă cheie pentru asigurarea unei mai bune calităţi a vieţii în comunităţile rurale.
Situația unităților sanitare din România atât din perspectiva numărului de unități cât și a resurselor
umane implicate a cunoscut o evoluție negativă în perioada 2005-2011. Astfel, numărul dispensarelor medicale a scăzut cu 16,5% din 2005 ajungând la 187 de unități în 2011.

V.T.

Fonduri europene pentru agricultura incepand cu 2014

In sfarsit cunoastem valoarea fondurilor europene ce se vor aloca pentru subventionarea agriculturii in perioada 2014 – 2020. După indelungi negocieri bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2014 – 2020 a fost stabilit la 960 miliarde de euro. Din această sumă, România va avea acces la fonduri de circa 40 de miliarde de euro, cu 18% mai mult decât în intervalul 2007-2013.
Cea mai mare parte a bugetului UE alocat pentru perioada 2014-2020 va fi destinat subvențiilor agricole si dezvoltarii mediului rural. Sumele alocate vor reprezenta 38% din bugetul UE pentru perioada 2014-2020, valoarea totala a acestor fonduri fiind de 363 miliarde de euro.
Din această sumă 277 miliarde € vor fi alocati plăților directe restul de 85 miliarde € urmand a fi cheltuiti pentru dezvoltare rurală.

Ce insemna asta pentru agricultorii romani?
1. In continuare fermierii si locuitorii de la sate vor beneficia de fonduri pentru a isi desfasura activitatile in agricultură precum si pentru a dezvolta afaceri non-agricole la tară.
2. Subventiile pe care agricultorii romani le vor primi vor fi sensibil mai mari decat cele de pana acum, dar in continuare sub nivelul subventiilor ce le vor primi agricultorii din vestul Europei. Asa inseamnă că sansele de a exporta produse pe piata europeană vor fi ceva mai mari, dar in continuare va fi greu „de luptat la preturi” cu fermierii olandezi, belgieni, francezi, etc.
Un aspect important legat de subventiile de care vor beneficia fermierii: o treime din subventiile directe acordate agricultorilor vor fi conditionate de îmbunătătiri în performanta de mediu a productiei agricole.
3. In continuare vor exista bani pentru dezvoltarea infrastructurii in mediul rural si imbunatatirea conditiilor de viata la sat. Primarii care pana acum nu prea au făcut nimic vor mai avea o sansă să facă ceva!

Cu alte cuvinte nu am castigat foarte multe ca urmare a aprobarii noului buget, dar in conditiile in care bugetul total al UE s-a redus pentru noi e totusi bine.

Pentru mai multe detalii accesati: www.ruralonline.ro

Obiectivele Programului National de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013

România se bucură de un potential de dezvoltare important, însă nefolosit. Cu o suprafată totală de 238 mii kmp şi o populatie de cca 2o milioane de locuitori, România, reprezintă 6% din suprafata totală a Uniunii Europene şi cca. 4% din populatia acesteia.
Zonele rurale din România acoperă 87,1% din teritoriul tării, cuprinzând cca. 45% din populatia tarii. Comparand aceste cifre cu cele din alte state europene se poate afirma ca populatia României are un nivel de ruralitate mult mai pronuntat, ponderea populatiei rurale din România fiind mai mare fată de alte tări din UE, unde aşezările rurale sunt mai putin populate şi la scară mai redusă.
Marea problema pentru Romania este data de faptul ca multe dintre aceste comunităti rurale contribuie într-o mică măsură la creşterea economică, păstrandu-si structura socială şi modul traditional de viată. Cca. 45% din suprafata totala si din efectivul total de animale se afla in exploatatii de subzistenta.
In ultimi ani ponderea agriculturii in Produsul Intern Brut (PIB) a variat intre 5,5% si 9%, ceea ce daca raportam la ponderea populatiei din mediul rural inseamna foarte putin. Tocmai de aceea restructurarea agriculturii si revitalizarea economiei rurale pot constitui pârghii importante de dezvoltare a tarii si ceea ce este cel mai important, de crestere a nivelului de bunastare a populatiei din mediul rural.

In vederea sprijinirii dezvoltarii rurale a fost gandit Programul National de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013. Acest program a fost gandit pe 4 axe, dupa cum urmeaza:

Axa 1 : vizează creşterea competitivitătii sectoarelor agroalimentar şi forestier din România
Obiectiv general:
Creşterea competitivitătii sectoarelor agro-alimentar şi forestier

Obiective strategice:
Îmbunătătirea competentelor fermierilor şi ale altor persoane implicate în sectoarele agroalimentar şi forestier, ca mijloc de încurajare a unui management mai bun al exploatatiilor agricole, pădurilor şi unitătilor de procesare.
Îmbunătătirea competitivitătii fermelor comerciale şi de semisubzistentă şi asociatiilor acestora, în paralel cu respectarea principiilor dezvoltării durabile.
Restructurarea şi modernizarea sectoarelor de procesare şi marketing a produselor agricole şi forestiere, în paralel cu respectarea principiilor dezvoltării durabile

Axa 2 : vizează mentinerea şi îmbunătătirea calitătii mediului rural din spatiul rural prin promovarea unui management durabil atât al suprafetelor agricole cât şi al celor forestiere.
Obiectiv general:
Îmbunătătirea mediului şi a spatiului rural

Obiective strategice:
Continuarea utilizării terenurilor agricole din zonele defavorizate şi promovarea agriculturii durabile
Conservarea şi îmbunătătirea stării resurselor naturale şi a habitatelor
Promovarea managementului durabil al terenurilor forestiere

Axa 3 : vizează încurajarea diversificării economiei rurale şi îmbunătătirea calitătii vietii din spatiul rural.
Obiectiv general:
Încurajarea diversificării economiei rurale şi îmbunătătirea calitătii vietii din spatiul rural

Obiective strategice:
Mentinerea şi dezvoltarea activitătilor economice, prin creşterea numărului de locuri de muncă
Creşterea atractivitătii zonelor rurale
Dezvoltarea abilitătilor şi stimularea conştientizării actorilor locali cu privire la importanta guvernantei locale

Axa 4 : are ca scop îmbunătătirea guvernantei locale şi promovarea potentialului endogen al spatiului rural.
Obiectiv general:
Demararea şi functionarea initiativelor de dezvoltare locală

Obiective strategice:
Promovarea potentialului endogen al teritoriilor
Îmbunătătirea guvernantei locale

%d blogeri au apreciat asta: